nărăvi — NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăţa cu nărav (1). 2. refl. şi tranz. (înv. şi pop.) A (se) obişnui, a (se) deprinde. 3. refl. recipr. (înv. şi … Dicționar Român
naravingas — ×naravìngas, a adj. (1) Skr, Pkl, Vkš turintis naravą, užsispyręs: Naravìngas arklys J … Dictionary of the Lithuanian Language
naravistas — ×naravìstas, à (l. narowisty, brus. нapaвicты) adj. (2) Smn, Vlkv, Als, Btg žr. naravingas: Toks naravìstas arklys: užsikirs – ir nei iš vietos Šmn. Naravistà kumelė – nė pajojama, nė pavažiuojama Rs … Dictionary of the Lithuanian Language
naráva — e ž (ȃ) 1. od človeka neodvisni predmetni svet in sile, ki v njem delujejo: opazovati, raziskovati naravo in njene pojave; nekatere elemente najdemo v naravi proste; upoštevati zakonitosti v razvoju narave; zakoni narave; nauk o naravi; ekspr.… … Slovar slovenskega knjižnega jezika
nărăvit — NĂRĂVÍT, Ă, nărăviţi, te, adj. (pop.) Care are deprinderi, apucături rele: prost crescut, grosolan. ♦ spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaş. ♦ Care este deprins, obişnuit cu ceva. – v. nărăvi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
deda — DEDÁ, dedáu, vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se obişnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obişnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2). Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa … Dicționar Român
naravus — ×naravùs, ì adj. (4) 1. patogus, tinkamas, geras: Naravùs krėslas – gera sėdėt Ds. Tai naravùs žiponėlis, net miela nešiot! Trgn. Padarė medinius (klumpes) iš pažiūros gražius, bet avėt nenaraviùs Kp. Čia visu kuo naravì vieta Sv. Ta lazda… … Dictionary of the Lithuanian Language
blȃg — prid. 〈odr. ī, komp. blȁžī〉 1. {{001f}}koji je dobre naravi [∼ čovjek; ∼e naravi; ∼ pogled; ∼ izraz lica; ∼e ruke izdašan, darežljiv; ∼i Bože, uzv. izražava a. čuđenje b. zgražanje]; dobroćudan, mio, umjeren, ugodan 2. {{001f}}koji sadrži malo… … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
nărăvire — NĂRĂVÍRE, nărăviri, s.f. (pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – v. nărăvi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nărăvíre s. f., g. d. art. nărăvírii; pl. nărăvíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
înnărăvi — înnărăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnărăvésc, imperf. 3 sg. înnărăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înnărăveáscă … Dicționar Român
