An ispravnic was, in the
Wikimedia Foundation. 2010.
ispravnic — ISPRÁVNIC, ispravnici, s.m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un judeţ sau un ţinut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
isprávnic — s. m., pl. isprávnici … Romanian orthography
isprăvnicie — ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s.f. 1. Funcţia de ispravnic. 2. Instituţie condusă de ispravnic; reşedinţa ispravnicului. – Ispravnic + suf. le. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ISPRĂVNICÍE s. (ist.) (înv.) stărostie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
isprăvnicesc — ISPRĂVNICÉSC, EÁSCĂ, isprăvniceşti, adj. Care ţine de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. esc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 isprăvnicésc adj. m., f. isprăvniceáscă; pl. m.… … Dicționar Român
isprăvniceasă — ISPRĂVNICEÁSĂ, isprăvnicese, s.f. Soţia ispravnicului. – Ispravnic + suf. easă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 isprăvniceásă s. f., g. d. art. isprăvnicései; pl. isprăvnicése Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
isprăvnici — ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ tranz. şi refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza,… … Dicționar Român
administrator — ADMINISTRÁTOR, OÁRE, administratori, oare, s.m. şi f. Persoană care administrează, care conduce o administraţie sau un serviciu de administraţie. ♦ Persoană care conduce un serviciu în administraţia statului. – Din fr. administrateur, lat.… … Dicționar Român
conac — CONÁC, conace, s.n. I. 1. Casă boierească la ţară, pe o moşie. 2. Reşedinţă a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui paşă; cartier oficial. II. (înv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanţă de la un loc de popas la altul. 3.… … Dicționar Român
isprăvi — ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe… … Dicționar Român
pristav — PRISTÁV, (1, 2) pristăvi, s.m., (3) pristavuri, s.n. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Persoană care anunţa populaţiei ştirile oficiale; crainic. ♦ Funcţionar administrativ; ispravnic. 2. s.m. Vătaf pe moşia unui boier. 3. s.n … Dicționar Român
