promite — PROMÍTE, promít, vb. III. tranz. 1. A şi lua obligaţia de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. fig. A îndreptăţi speranţele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004.… … Dicționar Român
promíte — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. promítã; part. promís … Romanian orthography
promiţător — PROMIŢĂTÓR, OÁRE, promiţători, oare, adj. Care dă speranţe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. ător. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX 98 promiţătór adj. m., pl. promiţătóri; f. sg. şi … Dicționar Român
jura — JURÁ, jur, vb. I. 1. tranz. şi refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♢ tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziţie sau o mărturie. ♢ refl. A promite prin jurământ. 2. refl. (pop.) A se afurisi … Dicționar Român
făgădui — FĂGĂDUÍ vb. v. angaja. Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Sinonime FĂGĂDUÍ vb. v. adăposti, găzdui, jura, primi. Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Sinonime făgăduí vb., ind … Dicționar Român
promitere — PROMÍTERE, promiteri, s.f. Acţiunea de a promite şi rezultatul ei; promisiune. – v. promite. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROMÍTERE s. v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legă mânt, promisiune, vorbă.… … Dicționar Român
Marmite (aliment) — Pour les articles homonymes, voir Marmite. Un pot de Marmite Née en 1902, la Marmite est une marque britannique de pâte à tartiner à base de levures utilisé … Wikipédia en Français
cer — CER1, ceri, s.m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarţa negricioasă, cu frunze pieloase, bogate şi cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore,… … Dicționar Român
jurui — JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. tranz. (Înv şi reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♢ A făgădui ca soţ (sau soţie). ♢ refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni a logodi . Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98 JURUÍ2, juruiesc, vb.… … Dicționar Român
credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român