Lăstuni, Vrancea

Istoricul bisericii Lăstuni (Hagilarea) jud. Tulcea

Numele satului de la poalele dealului Denis-Tepe - Hagilar – este de origine turcească şi în traducere înseamnă “satul hagiilor” (adică al celor ce au făcut pelerinajul la locurile sfinte).

Locuitorii satului – de origne bulgară şi aparţinând confesiunii creştin ortodoxe – au construit pentru nevoile lor religioase un modest lăcaş de cult. Înainte de anul 1898 exista o biserică mică construită din paiantă şi acoperită cu stuf.

O dată cu mărirea obştii creştine din sat, credincioşii din Hagilar izbutesc să-şi construiască în 1898 o nouă biserică din piatră şi din cărămidă, acoperită cu tablă, destul de încăpătoare şi înzestrată cu toate obiectele liturgice.

Bătrânii satului vorbesc despre faptul că un crescător de oi înstărit de aici a intervenit, înainte de începerea lucrărilor, pe lângă reprezentantul Imperiului Otoman de la Tulcea, pe care l-a convins prin mijloace materiale să permită înălţarea unei turle pe viitorul lăcaş, însă această întâmplare nu se poate proba documentar.

Nu se cunoaşte numele preotului care a iniţiat şi a coordonat lucrările de construcţie ale bisericii şi nici anul sfinţiri acesteia. Este de presupus că toate acestea s-au petrecut la începutul sec. XX. Cert este că biserica a fost închinată Sfintei Fecioare Maria, având hramul “Adormirii Maicii Domnului” (15 august).

Biserica din Hagilar este funcţională până în toamna anului 1940, când cutremurul din noiembrie o avariază grav, astfel încât obştea creştinăeste nevoită să o părăsească şi să-şi amenajezeo casă de rugăciune.

Tot în toamna aceluiaşi an are loc schimbul de populaţii efectuat în urma Tratatului de la Craiova (07 septembrie 1940), care are drept consecinţă stabilirea în Hagilar a populaţiei de origine aromâna în locul celei bulgare.

Azi, biserica cea veche din Lăstuni este în ruină, zidurile fiind fisurate şi având structura de rezistenţă grav afectată. Din cauza acestor lucruri nu s-a putut realiza reabilitarea construcţiei atunci când s-a pus problema. De asemenea, sunt prezente urme de pictură pe zidurile de pe naos, precum şi pe absidele altarului.

În anul 2002 s-a finalizat construcţia unui nou lăcaş de cult ce poată acelaşi hram (Sfânta Marie – 15 august), prin contribuţia remarcabilă a familiei Teia Sponte, căreia “hoara Hagilarea” îi va fi mereu recunoscătoare.

Din cauza necesităţilor de cult, în anul 2008 s-a zidit, prin strădania aceleiaşi familii de ctitori Teia Sponte şi prin grija domnului Gheorghe Goga, o clopotniţă în incinta bisericii parohiale. Chiar în ziua hramului, a avut loc sfintirea acesteia de către P.S. Visarion, episcopul Tulcei, în prezenţa a numeroşi credincioşi.

De menţionat faptul că, deşi comuniştii atei, în mod samavolnic au schimbat numele “hoarei” Hagilarea, cu vadite trimiteri către credinţă, în Lăstuni, astăzi sunt în curs de desfăşurare procedurile pentru revenirea satului la denumirea iniţială. (“hagii” sunt persoanele care au făcut pelerinajul la Mecca, obligatoriu în cultul musulman; în variantă creştină, termenul de “hagiu” - de la care derivă numele Hagilarea – desemneaza o persoana care a fost in pelerinaj la Ierusalim, deci “Hoara Hagilarea” înseamnă “satul hagiilor”, al celor care au fost la Ierusalim).