mânăstire — MÂNĂSTÍRE s.f. v. mănăstire. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mânăstíre v. mănăstire Trimis de siveco, 27.02.2008. Sursa: Dicţionar ortografic mînăstíre (mînăstíri), s.f. – Instituţie religioasă, unde trăiesc călugări(ţe). – var.… … Dicționar Român
mănăstire — MĂNĂSTÍRE, mănăstiri, s.f. Instituţie religioasă cuprinzând o biserică şi mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viaţă austere, călugări sau călugăriţe; p. restr. biserică a unei astfel de instituţii religioase; locaş unde… … Dicționar Român
mãnãstíre — / mânãstíre s. f., g. d. art. mãnãstírii/mânãstírii; pl. mãnãstíri/ mânãstíri … Romanian orthography
mănăstiresc — MĂNĂSTIRÉSC, EÁSCĂ, mănastireşti, adj. Care aparţine mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p.ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [var.: mânăstirésc, eáscă, (înv.) monastirésc, eáscă adj.] –… … Dicționar Român
abaţie — ABAŢÍE, abaţii, s.f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1) şi depinzând de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
cenobit — CENOBÍT, cenobiţi, s.m. Călugăr care trăieşte într o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CENOBÍT s. (bis.) (înv.) chinovit. (cenobitul este călugărul care trăieşte într o mănăstire.)… … Dicționar Român
claustra — CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. refl. şi tranz. (livr.) A (se) închide într o mănăstire sau a (se) izola într un loc retras. [pr.: cla us ] – Din fr. claustrer. Trimis de ibogdank, 08.08.2003. Sursa: DEX 98 CLAUSTRÁ vb. v … Dicționar Român
schit — SCHIT, schituri, s.n. Mănăstire mică sau aşezare călugărească situată într un loc retras; călugării dintr o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ. Trimis de RACAI, 21.06.2007. Sursa: DEX 98 SCHIT s. (bis.) 1. (rar) remeţie, (reg.) schilet.… … Dicționar Român
Monastère de Nicula — Présentation Nom local Mănăstirea Nicula Culte Église orthodoxe roumaine depuis 1948 ; a appartenu jusqu à cette date à l Église roumaine unie avec Rome, gréco catholique … Wikipédia en Français
cenobiu — CENÓBIU, cenobii, s.n. (biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare. – Din it. cenobio. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 cenóbiu s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CENÓBIU n. l … Dicționar Român
